Subscribe:Posts Comments

Sunteti aici: Home » Pentru specialisti / Animale de companie » Parametri sanguini determinati prin analizele de laborator

Fiindca pentru multi dintre noi rezultatele analizelor de laborator efectuate  reprezinta o adevarata enigma, ne-am gindit ca ar fi util sa aratam pe scurt semnificatia unora dintre aceste rezultate, dar si semnificatia depasirii unor anumite limite ale acestor asa numite „constante” fiziologice.

Speram ca in acest fel sa fim de ajutor si pentru cei ce invata pentru a deveni medici veterinari, sau care au pasit deja in aceasta meserie, sau, de ce nu, pentru cei care pur si simplu  doresc sa cunoasca mai mult…

Specificam faptul ca toate datele la care facem referire in materialul de mai jos sunt prelevate din „ BLACKWELL’S FIVE MINUTE VETERINARY CONSULT: LABORATORY TESTS AND DIAGNOSTIC PROCEDURES ” Canine & Feline

Publicat de WILEY – BLACKWELL, a John Wiley & Sons, Ltd. Publication, editia I.

Selectie, traducere si adaptare:
Mariana Gheorghe, Dr. Alexandru Baciu

 

SANGELE

Este un tesut lichid format din plasma, in care se gasesc in suspensie elementele figurate sanguine (eritrocite, leucocite, trombocite).

1.     Plasma (cu o proportie de 55% din componenta sangelui) este compusa din

- apa (46-47% din total volum sanguin)

- reziduu uscat (8-9% din total volum sanguin) din care :

-substante anorganice : saruri minerale ce contin ioni,  dintre care cei mai importanti sunt sodiul (Na), clorul (Cl), potasiul (K), magneziul (Mg), fosforul (P), calciul(Ca)

-substante organice (proteine, glucide, lipide circa 8% din volumul plasmei, care separate prin electoforeza, se impart in  sunt albumine si globuline (α1-,  α2-, β, si γ globuline)

2. Elemente figurate :

a) Eritrocitele – numite si globule rosii sau hematii – sunt celule sanguine ce au rolul de a transporta oxigenul si bioxidul de carbon.

b) Leucocitele  –sau globule albe care se impart in:

-    granulocite – cu nucleu granular si care sunt de trei

tipuri(eozinofile, bazofile si neutrofile).

-         agranulocite – cu nucleu agranular, clasificate in monocite

si limfocite

Leucocitele au rolul de a apara organismul de infectii (numarul acestora poate  creste in infectii sau anumite afectiuni de natura tumoarala sau pot scade in anumite boli virale sau tumorale).

c).Trombocitele  –  mai sunt numite si plachete sanguine si au rol important in procesul de coagulare a sangelui.

Orice modificare a compozitiei sanguine, semnaleaza o tulburare a starii fiziologice normale a organismului.

Din aceasta cauza, o analiza de laborator poate avea o deosebita semnificatie in procesul de diagnostic al unei boli.

Pentru analizele de laborator se poate folosi sangele total, nemodificat, plasma sau  serul sanguin, functie de  felul analizelor solicitate de catre medic.

Pentru efectuarea unei analize medicale, este absolut necesara existenta aparaturii de laborator specializate (analizatoare automate sau semiautomate), ustensilelor de laborator, a reactivilor standardizati specifici analizelor medicale (substante chimice sau biologice, care ajuta la evidentierea specifica a unor anumite componente sanguine), personal specializat si bineinteles produsul biologic de analizat.

Pentru a asigura calitatea si corectitudinea rezultatelor, este necesar ca, aparatura sa fie verificata periodic si sa se respecte indicatiile producatorilor privind utilizarea reactivilor folositi in determinarea analizelor medicale, astfel incat se vor aplica operatiuni de calibrare si control pentru a evita eventualele erori.

Pentru ca in acest articol vom discuta despre parametri biochimici, in cazul laboratorului nostru de analize, produsul de analizat este serul, care spre deosebire de plasma, nu contine fibrinogen si factorii de coagulare.

Serul se obtine astfel: dupa ce sangele este recoltat in vacutainere (recipiente sterile, vidate) fara anticoagulant sau cu gel separator, este lasat sa coaguleze la temperatura camerei dupa care este centrifugat. Lichidul care se separa la partea superioara a eprubetei se numeste ser.

CREATININA

Reprezinta forma anhidra de excretie urinara a creatinei, component prezent aproape in totalitate in muschi, astfel fiind cel mai constant  parametru azotat al sangelui, ce se coreleaza cu volumul masei musculare si care nu este influentat de aportul alimentar protidic, nivelul diurezei (cresterea cantitatii de urina), efortul muscular etc.

Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular, prin intermediul unui proces de transformare a creatinei – cantitatea de creatina convertita in creatinina fiind direct proportionala cu masa de tesut muscular din organism. Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi, fiind eliminata in final prin urina.

Creatinina serica este un indicator mai specific si mai exact al functiei renale decat ureea, desi exista o serie de limitari ale acestui test: Creatinina nu creste in valoari pina cind Rata de filtrare glomerulara (RFG), nu se reduce cu mai mult de 25% decat cea normala.

De asemenea valorile crescute ale creatininei nu sunt strict specifice bolilor renale, aceste valori pot fi influentate de boli extrarenale.

In urma analizelor de laborator, valorile obtinute pot indica daca rinichii functioneaza in parametrii optimi sau exista posibile probleme de sanatate sau insuficienta functionalitate a acestora.

Pentru aceasta, avem nevoie sa cunoastem valorile normale ale creatininei, pentru animale de companie, respectiv :

CAINE – min. 0,6-max.2,3 mg/dL

PISICA-  min. 0,9 – max.2,2 mg/dL

 

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Prerenal In general nu sunt foarte utile pentru  un  diagnostic precis
RFG (rata de filtrare glomerulara) scazuta; viteza de circulatie sanguina scazuta; volum sanguin scazut; deshidratare; insuficienta cardiaca; soc; crestere a sintezei de creatinina (usoara); consum semnificativ de carne rosie; (posibila) crestere a catabolismului proteic RFG crescuta; Gestatie; Hipertiroidism; cahexie
Renal  
Insuficienta renala acuta sau cronica; status inflamator/infectios renal (glomerulonefrita, pielonefrita, nefrita tubulointerstitiala, leptospiroza, sindrom hemolitic uremic); toxine (etilen glicol, aminoglicozide, hipercalcemie, mioglobina, fenilbutazona, cisplatin, , diverse plante continind alcaloizi, metale grele); amiloidoza, hidronefroza; hipoplazie sau aplazie congenitala  
Postrenal  
Obstructie a tractului urinar inferior; scurgere de urina din tractul urinar; ruptura a vezicii urinara; trauma uretrala; obstructie uretrala pelvina  

GOT(AST)

Sau aspartat aminotransferaza sau transaminaza glutamica oxaloacetica.  Este o enzima intalnita in mod normal in inima, ficat si in proportii mai mici in masa musculara, rinichi si creier.

Aceasta enzima are rolul de a realiza conversia aspartatului si a acidului alfa-ketoglutamic in oxaloacetat si in glutamat.

Cand ficatul sau celulele musculare sunt afectate, GOT se elibereaza in sange, si impreuna cu GPT(ALT) poate defini functionalitatea  parenchimului hepatic.

Valori normale :

CAINE – min.16 – max. 54 IU/L

PISICA – min. 12-  max. 42 IU/L

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Leziuni hepatocelulare; hepatite; Intoxicatii sau reactii la medicamente; neoplazii hepatice sau biliare; Hepatopatii corticosteroidiene; hipoxie; pancreatita; traumatisme; ciroza; echinococoza; hipercuproza; leziuni si necroze musculare; miozita; hemoliza intravasculara; anemie hemolitica imun-mediata; Atrofie hepatica; Valori scazute ale factorului Piridoxin 5 Fosfat

 

GPT (ALT)

Sau transaminaza glutamica piruvica sau aminotransferaza- alanina. Datorita faptului ca se gaseste in cea mai mare parte in ficat, se considera a fi o enzima destul de specifica acestuia.

Rolul acestei enzime este de a cataliza transferul unei grupari amino de la alanina la α-ketoglutarat.

Cand ficatul este afectat, enzimele GPT sunt eliberate in sistemul sangvin, astfel ca o analiza a sangelui poate indica anumite afectiuni hepatice.

Pentru a determina ce boala s-a instalat la nivelul ficatului, in mod normal nivelul GPT-ului este comparat cu valorile altor enzime, cum ar fi : GOT(AST) si ALT(fosfataza alcalina).

Valori normale ale GPT-ului :

CAINE – min. 18 – max. 86 IU/L

PISICA – min. 29-max. 145 IU/L

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Leziuni hepatocelulare; Hepatita; Intoxicatii sau reactii la medicamente; neoplazii hepatice sau biliare; Hepatopatii corticosteroidiene; hipoxie; pancreatita; traumatisme; ciroza; echinococoza; hipercuproza; leziuni si necroze musculare; miozita; tratamente cu fenobarbital sau glucocorticoizi Atrofie hepatica; Valori scazute ale factorului Piridoxin 5 Fosfat

CALCIUL

Este unul dintre cele mai importante minerale din organism – fiind componentul major al oaselor ( 99% din cantitatea de calciu din organism se gaseste in oase si dinti ceea ce constituie un rezervor imens pentru mentinerea nivelului calciului seric), iar restul de 1%  este distribuit in lichidele biologice si tesuturile moi.

Ionii de calciu joaca un rol important in transmiterea impulsurilor nervoase,  functia cardiaca si in procesele de coagulare, intervin in contractibilitatea miocardului, a muschilor scheletici si in mineralizarea oaselor – sunt idispensabili in functia sistemului nervos.45% din calciu este legat de proteine.

Calciul se testeaza pentru a diagnostica si monitoriza anumite afectiuni legate de oase, inima, rinichi si dinti.

Valori  normale ale calciului total:

CAINE – min. 9,0 – max. 11,5 mg /dl

PISICA-  min. 8 -  max. 11,5 mg/dl

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Hiper calcemii determinate de neoplasme maligne ( adenocarcinom, mileom multiplu, carcinoame diverse, limfom), hiperalbuminemie (deshidratare), acidoza (Ca++ crescuti), renal (insuficienta  renala  cronica si acuta), hipoadenocarcinom, hiperparatiroidism primar, hipervitaminoza D (calciferol, rodenticide, excese suplimente alimentare), leziuni osoase (osteomielita, neoplazii,- osteosarcom, limfom, carcinom, mielom-), boala granulomatoasa (blastomicoza), schistosomiaza, osteodistrofie hipertrofica (la caine), excese yatrogenice (exces de medicamente pe baza de Ca si P), hipercalcemie idiopatica (la pisica), hipervitaminoza A Hipoalbuminemie (hipoproteinemie, enteropatie cu pierderi proteice, glomerulopatie cu pierderi proteice), intoxicatie cu etilen glicol), alcaloza(Ca ++scazuti), renal (insuficienta acuta si cronica, obstructii uretrale – pisica), pancreatita acuta si necrotica, hipoparatiroidism, eclampsie (caine), alimentatie dezechilibrata (deficit de Ca, hipovitaminoza D, exces de P), sindrom de malabsorbtie intestinala – caine, tiroidectomie, sindrom de liza tumorala,  excese yatrogenice (bicarbonat, transfuzii cu sange + citrat), leziuni al tesuturilor moi, rabdomioliza.

FOSFATAZA ALCALINA (ALP)

Este o enzima prezenta in multe celule.

Functiile ei biologice nu sunt inca cunoscute, dar este o enzima intalnita in legaturile intramembranare iar producerea si eliberarea ei in ser poate fi indusa de colestaza, tratamente medicamentoase, corticosteroizi, etc.

Pentru ca este o enzima membranara, cresteri ale activitatii ei enzimatice in ser nu ar trebui sa apara odata cu leziunea celulara sau necroza, decat in situatiile in care apare colestaza (sau alt factor inductor).

Forme variate de ALP (izoenzime), sunt produse in diferite tesuturi si cu agenti cauzali diferiti. Cel mai des intalnite izoenzime serice la caine si pisica sunt izoenzimele hepatice (crescute in colestaza etc.), izoenzimele din oase (crescute in timpul remodelarii oaselor), si doar la caine o izoenzima indusa de corticosteroizi (produsa in ficat).

In general, in laboratoarele de analize se masoara Fosfataza serica totala, cresterea anumitor izoenzime putand fi diferentiata doar prin electoforeza sau prin teste de inhibitie selective ale izoenzimelor.

Valori normale ale Fosfatazei alcaline :

CAINE : min. 12 – max. 121 IU/L

PISICA : min. 10 – max. 72  IU/L

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
ALP hepatica (din cauze hepatice):

Hiperplazie nodulara hepatica;

lipidoza hepatica; ciroza;hepatita sau colengiohepatita; calculi biliari; colecistita; neoplazii biliare sau hepatice; pancreatita; terapii anticonvulsivative; hipertiroidism.

ALP osoasa:

Tineret in perioada de crestere; calusare fracturi; neoplazie osoasa; boala metabolica osoasa (resorbtie); hipertiroidism; gestatie; hiperfosfatemie congenitala (Husky siberian, Scottish terrier);

ALP corticosteroidiana (doar caini):

Hiperadrenocorticism; terapie glucorticoida; boala severa non-suprarenala (pe fond de stres sau din cauza cresterii secretiei cortizolului.

 

NESEMNIFICATIV

AMILAZA PANCREATICA

Este o enzima care hidrolizeaza amidonul si glicogenul, este produsa de pancreas si alte tesuturi, precum duodenul, rinichii, pulmonul si splina si este eliminata din plasma de catre rinichi.

Cresterea enzimei la caine este asociata cu pancreatita. Dupa inducerea artificial a inflamatiei pancreatice, nivelul amilazei a crescut si a atins valoarea de varf in 12-48 de ore, revine la normal in 8-14 zile. Totusi cresteri ale amilazei serice sunt regasite si in afectiuni ale altor tesuturi producatoare de amilaza, dar si datorita scaderii ratei de filtrare glomerulara.

Pancreatita la pisica nu este asociata cu cresterea concentratiei serice a amilazei, pisicile care sufera de pancreatite putand sa aiba chiar un nivel scazut al acesteia.

Testele folosite in clinicile si laboratoarele de referinta  folosesc de obicei spectofotometria.

Valori normale ale amilazei pancreatice :

CAINE : min. 371 – max. 1,503 UI/L

PISICA : min. 571 – max. 1,660 UI/L

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Scaderea GFR (ratata de filtrare glomerulara)

dehidratare severa; boala renala; obstructia tractului urinar; pancreatita; boala intestinala; boala hepatica.

 

NESEMNIFICATIV

PROTEINA SERICA

Valori normale ale Proteinei serice :

CAINE : min. 5,4 – max.7,5 g/dl

PISICA : min. 6,0 – max.7,9 g/dl

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Hemoconcentratie (deshidratare); imflamatii; infectii; non-infectii ( neoplazii immuno-mediate, distrugeri tisulare); neoplazie limfoida; mielom multiplu. Hemodilutii : supraincarcare a patului vascular; insuficienta cardiaca congestiva; sindrom nefrotic; ciroza; SIADH(sindromul eliberarii excesive de hormon diuretic);

Pierderi de proteina prin spatiul vascular (exudat in vasele de sange) : pierderi de sange; enteropatii si nefropatii prin pierderi de proteina; boli de piele exudative.

Cresterea consumului proteic in catabolism: malnutritie severa sau cahexie; insuficienta hepatica; deficienta immunoglobulinica.

 

ALBUMINA

Valori normale ale albuminei :

CAINE : min. 2,8 – max. 4,0 g/dl

PISICA : min. 2,4 – max. 3,9 g/dl

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Deshidratare sau hemoconcentratie. Scaderea productiei de albumina prin: insuficienta hepatica; malabsorbtie intestinala; insuficienta pancreatica exocrina; inflamatii.

Pierderi crescute de albumina prin:

pierderi masive de sange; nefropatii prin pierderi de proteina; glomerulonefrite ( immun-mediate sau congenitale); amiloidoza; enteropatii prin pierderi de proteina; boala mucoasei intestinului subtire (inflamatii, neoplazii); hemoragie intestinala (paraziti); dermatopatii prin pierderi de proteina (arsuri,dermatite exudative (exeme umede)); vasculita.

Hemodilutii: administrare intravenoasa excesiva de lichide; SIADH (sindromul eliberarii excesive de hormon diuretic); edeme (insuficienta cardiaca congestiva).

 

GLUCOZA

Valori normale ale Glucozei :

CAINE : min. 70 – max. 120 mg/dl

PISICA : min. 70 – max. 130 mg/dl

 

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
In diabet zaharat (DM) : deficienta de insulina; distrugere celulara immun-mediata ; pancreatita; rezistenta la insulina; hiperadrenocorticism; acromegalie; feocromocitoma (tumora); gluconoma (tumora a celulelor pancreatice); hipertiroidism; terapie cu medicamente; sindrom hepatocutanat. Sedimentare celulara intarziata; sepsis; sindrom paraneoplastic; leiomiosarcoma; insuficienta hepatica; hipoadrenocorticism; efort caini de vanatoare; caini juvenili (in special rase mici); gestatie avansata.

 

FOSFORUL

Fosforul este foarte raspindit in organism fiind principalul component al hidroxiapatitei din oase si al mebranei celulare, fiind detectabil atat intra cat si extracelular atat in compusi organici cat si anorganici.

Cantitati semnificative de fosfor intracelular se regasesc in acizii nucleici, fosfolipide, fosfoproteine, ATP.

Cantitatea de fosfor seric este controlata prin interactiunea cu calciul (raportul fosfo calcic), hormonul paratiroidian, calcitonina, vitamina D.

Concentratia de fosfor este influentata de alimentatie, excretia renala si de concentratia de calciu si actiunea hormonilor ce reglementeaza calcemia.

Determinarea fosforului se face printr-un examen colorimetric ce presupune o reactie a acestuia cu molibdatul de amoniu, rezultind un compus colorat.

Atat fosforul organic cat si cel anorganic sunt prezente in serul sanguin dar analizele obisnuite de laborator pun in evidenta doar fosforul anorganic.

Valori normale ale fosforului :

CAINE : min. 2,9 – max. 5,3 mg/dl

PISICA : min. 3,0 – max. 6,1 mg/dl

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Animale in crestere; scaderea GFR (rata de filtrare glomerulara) asociata cu azotemie renala, prerenala, postrenala; administrare de lichide care contin fosfat; trauma tisulara sau miopatie; hemoliza; necroza musculara; hipertemie maligna; rabdomioliza; sindromul lizei tumorale; hipoparatiroidism; hipovitaminoza D (calciferol); excese de suplimente alimentare (vit. D); vitamina D (medicatie topica); hipertiroidism (pisica) fara insuficienta renala; leziuni osoase osteolitice (liza osoasa); ingerare plante toxice; acromegalie; cresterea artificiala a fosforului in sange. Diabet zaharat cu cetoza (cetoacidoza); hiperinsulinism sau supradoza de insulina la pacientii cu diabet; aport alimentar inadecvat de fosfor sau lipsa calciului din alimentatie; hipercalcemie in procese tumorale ( stadii incipiente de calcinoza renala); hiperparatiroidism primar; administrare de antiacide precum fosfat, diuretice, bicarbonat, hiperalimentatie, diureza prelungita sau perfuzii cu glucoza; eclampsie (caini); hipovitaminoza D (deficit de vitamina D); malabsorbtie sau infometare; alcaloza respiratorie; hiperadrenocorticism; hipomagneziemie; sindromul asemanator  s. Fanconi (caini)

 

COLESTEROLUL

Este o lipida derivata din trigliceride, ce se gaseste in special in tesuturile de origine animala. Este un constituent important al membranei celulare si totodata un precursor indispensabil in formarea a numeroase molecule, precum hormonii steroidieni, vitamina D si sarurile biliare. Ingestia dietelor bazate pe proteina animala si absorbtia lor intestinala, reprezinta o parte a colesterolului corporal, dar majoritatea este sintetizat de catre hepatocite. In consecinta, colesterolul este un parametru important de evaluarea a functiei de sinteza a ficatului.

Colesterolul este insolubil in apa, din aceasta cauza mare parte din colesterolul plasmatic este transportat de lipoproteinele ce sunt sintetizate de catre hepatocite.Concentratia de colesterol din plasma sanguina reprezinta totalitatea concentratiei de colesterol. Aceasta concentratie este determinata uzual, printr-o reactie enzimatica ce are ca rezultat o modificare de culoare ce este masurata cu ajutorul spectrofotometrului. Perturbari ale metabolismului lipoproteinelor au de regula cauze multifactoriale si implica de regula o sinteza hepatica in exces, lipoliza defectuoasa sau perturbari ale eliminarii lipoproteinelor sau a asimilarii celulare a acestora. Lipoliza are loc in celulele endoteliale capilare din lumenul mucoasei intestinale si este catalizata de catre lipaza lipoproteica sub controlul insulinei. Resturile lipoproteice sunt indepartate cu ajutorul ficatului, iar excesul de colesterol este excretat in bila, sau scindat in acizi biliari.

Hiperlipidemia sau hiperlipoproteinemia inseamna inregistrarea unor valori crescute ale lipidelor in plasma (colesterol si/sau trigliceride) si poate fi primara sau secundara . Hiperlipidemia primara este o dereglare de natura ereditara a metabolismului lipoproteic si este rar intalnita. Hiperlipidemia secundara este mult mai comuna si este asociata cu numeroase afectiuni, in special anumite endocrinopatii sau sindroame nefrotice.

Valori normale ale colesterolului :

CAINE : min. 133 – max. 367 mg/dl

PISICA : min.  70 – max. 229 mg/dl

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Hiperlipidemie primara: hiperlipidemie idiopatica (Schnautzer pitic); idiopatic : hiperkilomicronemia, deficienta de lipaza lipoproteica, hipercolesterolemia; cresterea productiei de colesterol: hiperlipidemie postprandiala, nefropatie prin pierdere de proteina (sindrom nefrotic); scaderea /clearance-ul lipoproteic: hipotiroidism, nefropatie prin pierderi de proteina; diabet zaharat (marcat); hiperadrenocorticism (slab); corticosteroizi exogeni; pancreatita acuta necrozanta; colestaza obstructiva (rara). Productie scazuta de colesterol: anomalie vasculara portosistemica congenitala; insuficienta hepatica; maldigestie; insuficienta pancreatica exocrina; malabsorbtie (enteropatii cu pierderi de proteina (in special limfangiectazie); malnutritie severa; mecanisme multiple, alte necunoscute; hipoadrenocorticism.

 

TRIGLICERIDELE

Trigliceridele – o parte importanta a lipidelor plasmatice- sunt sintetizate in tesutul adipos si ficat. Cele produse de catre hepatociti circula sub forma de VLDL (lipoproteine de joasa densitate).  Aportul nutritional de trigliceride este absorbit prin mucoasa jejunala sub forma de micele (agregate moleculare). In enterocite micelele sunt descompuse in acizi grasi, monogliceride si colesterol.

Hiperlipidemia  sinonima cu hiperlipoproteinemia se refera fie la hipertrigliceridemie fie la hipercolesterolemie in timp ce lipemia se refera la un  ser/ plasma sanguine opace, opalescente atunci cind este examinata cu ochiul liber.

Lipoproteinele sunt eliminate din plasma datorita actiunii lipazei; insulina, hormonii tiroidieni si heparina de asemenea ajuta la eliminarea lipoproteinelor.

Valori normale ale trigliceridelor :

CAINE : min. 30 –max. 141 mg/dl

PISICA : min 19 – max. 146 mg/dl

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Fiziologic, postprandial; hipertrigliceridemie primara: idiopatica primara, hiperlipidemie (la Schnautzer pitic sau alte rase); deficit de lipaza lipoproteica ; hipertrigliceridemie secundara: diabet zaharat, hipotiroidism, nefropatie cu pierderi de proteina si sindrom nefrotic, hiperadrenocorticism si exces de glucocorticoizi, pancreatita acuta. Maldigestie , malabsortie; insuficienta pancreatica exocrina; inflamatia intestinului subtire; şunt portosistemic; hipertiroidism.

UREEA

Reprezinta forma de excretie a azotului continut de proteine, iar cantitatea eliminata urinar este direct proportionala cu intensitatea catabolismului proteinelor, cu conditia ca functia renala sa fie integra.

Ureea este sintetizata in ficat si eliminata pe cale renala, avand o mare importanta in detoxifierea organismului.

Ureea este un indicator util atat in evaluarea functiei hepatice cat si in cea renala.

Starile asociate cu cresterea componentilor serici de uree sunt cunoscute ca “azotemice”

Azotemia este de trei tipuri : postrenala, renala, prerenala . Diferenta intre azotemia prerenala si postrenala, se face utilizand raportul UREE/CREATININA in stadiile finale ale afectiunile renale.

Valorile normale ale ureei serice:

CAINE -  min.8 –max .29 mg/dL

PISICA-  min.15-max. 33 mg/dL

Valori crescute ↑ Valori scazute ↓
Prerenal  
Deshidratare; hipovolemie; soc; singerari; arsuri; volum sanguin pompat de inima; infectii; Insuficienta hepatica; cauze nerenale de poliurie/polidipsie; pierderi proteice crescute prin urina sau pe tractul intestinal; ascita; dieta hipoproteica sau infometare; hiperhidratare.
Renala  
Cauze de insuficienta renala cronica; necroze tubulare (prin ischemie, nefrotoxine, hemoliza severa intravasculara si mioglobinurie); glomerulonefrita si pielonefrita);  
Postrenal  
Obstructie sau ruptura a tractului urinar; Hemoragie gastro intestinala; Dieta hiperproteica; catabolism proteic crescut ca urmare a febrei sau a necrozei tisulare;  
© 2011 Biovet · Subscribe:PostsComments ·